Fair Treatment
Equal Pay
Care este legislația relevantă în materie de egalitate de remunerare? (Constituția, Codul muncii, Legea împotriva discriminării, Legea privind egalitatea de remunerare)
Principiile egalității de remunerare în Moldova sunt reglementate în principal de Constituția Republicii Moldova (1994), Codul muncii nr. 154/2003, Legea privind egalitatea de șanse și Legea nr. 121/2012 privind asigurarea egalității.
Care sunt prevederile privind egalitatea de remunerare pentru muncă de valoare egală?
Conform Constituției, toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice, indiferent de sex.
Codul muncii prevede, de asemenea, că salariile trebuie stabilite și plătite fără discriminare pe criteriul sexului, iar angajatorii sunt obligați să asigure remunerare egală pentru muncă egală sau muncă de valoare egală între bărbați și femei. Pentru a determina munca de valoare egală, trebuie luați în considerare factori precum responsabilitatea, calificările și experiența, efortul, natura sarcinilor și condițiile de muncă.
Legea (Constituția, Codul muncii, legea privind egalitatea de tratament) prevede remunerarea egală pentru muncă egală, fără nicio discriminare (în special pe criteriul sexului)?
Angajatorii sunt obligați prin lege să asigure remunerarea egală pentru bărbații și femeile care efectuează muncă de valoare egală; orice diferență de remunerare pe criteriul sexului este considerată discriminatorie.
Sursa: §16 din Constituția Republicii Moldova din 1994, modificată ultima dată în 2016; §1, 5 și 10 din Legea privind egalitatea de șanse din 2006, modificată ultima dată în 2024; articolele 5, 8, 9, 10 și 128 din Codul muncii din Moldova din 2003, modificat ultima dată în 2025; articolul 7 din Legea privind asigurarea egalității din 2012, modificată ultima dată în 2024
Non-Discrimination
Care este legislația relevantă în materie de nediscriminare?
Constituția Republicii Moldova, Codul muncii din Republica Moldova, Legea privind egalitatea de șanse între bărbați și femei și Legea privind asigurarea egalității reglementează împreună egalitatea de tratament în materie de ocupare a forței de muncă.
Definiția discriminării
Discriminarea, în conformitate cu Legea privind asigurarea egalității, este definită ca orice distincție, excludere, restricție sau preferință în ceea ce privește drepturile și libertățile, interesele legitime și avantajele unei persoane sau ale unui grup de persoane, precum și sprijinirea comportamentului discriminatoriu bazat pe caracteristici protejate reale sau percepute prevăzute de prezenta lege, cu excepția cazurilor în care acestea sunt justificate în mod obiectiv și rezonabil de un scop legitim, iar mijloacele de atingere a acestui scop sunt proporționale, adecvate și necesare.
Care sunt motivele interzise de discriminare în Constituție?
Constituția Republicii Moldova garantează că toți cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, indiferent de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială.
Care sunt motivele interzise de discriminare în Codul muncii/Legea egalității?
Codul Muncii interzice și pedepsește acțiunile care încurajează discriminarea, incită la ură pe motive de rasă, religie sau naționalitate sau amenință ordinea constituțională.
De asemenea, interzice discriminarea la locul de muncă pe motive de gen, vârstă, rasă, religie, handicap sau orice altă caracteristică care nu are legătură cu abilitățile profesionale. Angajatorii au obligația de a asigura egalitatea de șanse și tratament pentru toți angajații în ceea ce privește angajarea, formarea și promovarea, prevenind și combatând în mod activ discriminarea, hărțuirea sexuală și victimizarea la locul de muncă.
Legea privind egalitatea de șanse între bărbați și femei garantează drepturi egale în domeniile politic, economic, social, cultural și în alte domenii ale vieții. Angajatorii trebuie să colaboreze cu angajații și reprezentanții sindicatelor pentru a stabili regulamente interne care să prevină discriminarea pe bază de gen. Aceste măsuri trebuie incluse în contractele și acordurile individuale și colective de muncă.
Modificarea Codului muncii prin Legea 194/2025 interzice în mod explicit toate formele de violență și hărțuire în cadrul relațiilor de muncă și în alte contexte profesionale direct legate de acestea, indiferent de forma, frecvența sau statutul autorului. Legea recunoaște formele de comportament necorespunzător fizic, psihologic, sexual, verbal, digital și economic care încalcă demnitatea, sănătatea sau integritatea personală.
Legea impune ca persoanele să fie tratate în mod egal în materie de ocupare a forței de muncă (numire, promovare, formare și transfer) fără discriminare pe baza unor criterii precum culoarea pielii, originea socială, naționalitatea etc.?
Discriminarea pe bază de sex este strict interzisă și poate lua mai multe forme, inclusiv directă, indirectă, prin asociere sau prin victimizare. Discriminarea directă are loc atunci când o persoană este tratată în mod nedrept din cauza sexului său, inclusiv în cazurile legate de sarcină, maternitate sau paternitate. Discriminarea indirectă are loc atunci când reguli sau practici aparent neutre dezavantajează în mod disproporționat un gen.
Acțiunile discriminatorii ale angajatorilor includ anunțuri de angajare care favorizează un anumit gen, refuzul nejustificat de angajare sau promovare pe criteriul sexului, remunerare sau condiții de muncă inegale și crearea de condiții nefavorabile pentru angajații care depun plângeri privind discriminarea pe criteriul sexului. Angajatorilor li se interzice să solicite informații personale inutile, cum ar fi starea civilă, și li se cere să dovedească nediscriminarea în cazul în care sunt contestați. Angajații care consideră că au fost discriminați pot solicita o explicație scrisă din partea angajatorului, care trebuie să răspundă în termen de 30 de zile. Dacă nu se primește niciun răspuns, angajatul poate intenta o acțiune în justiție pentru a obține despăgubiri.
Sursa: § 16 din Constituția Republicii Moldova din 1994, modificată ultima dată în 2016; §8, 10 din Codul muncii al Republicii Moldova din 2003, modificat ultima dată în 2025; §1, 2, 5, 9, 10, 11 din Legea privind egalitatea de șanse între bărbați și femei (Legea nr. 5-XVI) din 2006, modificată ultima dată în 2024; §7 din Legea privind asigurarea egalității din 2012, modificată ultima dată în 2024; Legea 194/2025
Equal Choice of Profession
Care este legislația relevantă privind tratamentul egal al femeilor la locul de muncă? (Constituția, Codul muncii, Legea împotriva discriminării, altele)
Constituția Republicii Moldova (1994), Codul muncii nr. 154/2003, Legea nr. 121/2012 privind asigurarea egalității și Legea nr. 5/2006 privind asigurarea egalității de șanse între femei și bărbați reglementează tratamentul egal al femeilor angajate.
Femeile (care nu sunt însărcinate și nu alăptează) pot desfășura aceleași activități ca bărbații?
Femeile (care nu sunt însărcinate sau care nu alăptează) pot desfășura în mod legal aceleași activități ca și bărbații, întrucât legislația nu conține dispoziții restrictive în acest sens.
Constituția și/sau Codul muncii prevăd dreptul de a alege locul de muncă?
Constituția Republicii Moldova garantează că toți cetățenii sunt egali în fața legii și că fiecare persoană are dreptul la muncă, la alegerea liberă a profesiei și a locului de muncă, precum și la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare.
Statul asigură drepturi și șanse egale pentru femei și bărbați în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, garantând nediscriminarea și tratamentul egal.
Codul Muncii enumera ca principiu de bază: „libertatea muncii, inclusiv dreptul la munca pe care fiecare o alege în mod liber sau cu care este de acord fără constrângere, dreptul de a dispune de capacitățile de muncă, de a alege o profesie și o ocupație”. Mai mult, Codul Muncii prevede că fiecare persoană este liberă să aleagă locul de muncă, profesia, ocupația sau activitatea. Nimeni, pe parcursul vieții sale, nu poate fi obligat să lucreze sau să nu lucreze într-un anumit loc de muncă sau într-o anumită profesie, indiferent care ar fi acestea.
Orice excludere, restricție sau preferință bazată pe criterii protejate – precum sexul, rasa, naționalitatea, religia, handicapul sau orientarea sexuală – este ilegală în ceea ce privește angajarea, promovarea, formarea, remunerarea, atribuirea sarcinilor și concedierea. Angajatorii trebuie să asigure un tratament egal în toate etapele angajării și să afișeze în mod clar dispozițiile antidiscriminare. Remunerarea inegală pentru muncă egală, hărțuirea sau stabilirea unor condiții de muncă irelevante sunt, de asemenea, considerate discriminatorii. Excepțiile se aplică numai în cazul în care cerințele specifice ale postului sunt esențiale și proporționale.
Femeile pot lucra în aceleași industrii ca bărbații fără a li se interzice/restricționa accesul la locuri de muncă considerate periculoase, grele sau inadecvate din punct de vedere moral?
Femeile care nu sunt însărcinate și nu alăptează au dreptul să lucreze în aceleași industrii și la aceleași locuri de muncă ca bărbații. Nu există o interdicție generală pentru femeile care lucrează în locuri de muncă periculoase sau grele, cu excepția cazului în care se aplică norme specifice de protecție a sănătății în timpul sarcinii, în perioada postnatală sau în perioada de alăptare.
Sursa: § 43 din Constituția Republicii Moldova din 1994, modificată ultima dată în 2016; §5-6 din Codul muncii al Republicii Moldova din 2003, modificat ultima dată în 2025; §5, 9-11 din Legea privind egalitatea de șanse între bărbați și femei (Legea nr. 5-XVI) din 2006, modificată ultima dată în 2023; §7 din Legea privind asigurarea egalității din 2012, modificată ultima dată în 2024
