Drepturile Sindicale
Libertatea de a adera la un sindicat
Care este legislația relevantă privind libertatea de a se afilia și de a forma sindicate? (Constituția, Codul muncii, legile privind sindicatele)
Constituția Republicii Moldova, Codul Muncii nr. 154/2003 și Legea privind sindicatele nr. 1129/2000 protejează dreptul de a forma și de a se afilia liber la sindicate.
Constituția prevede dreptul de a forma și de a se afilia la sindicate? (cu excepții limitate pentru anumite sectoare sau categorii de lucrători)
Constituția Republicii Moldova garantează fiecărui angajat dreptul de a înființa și de a se afilia la sindicate pentru a-și apăra interesele profesionale, economice și sociale. Sindicatele sunt înființate și funcționează în conformitate cu statutul lor, în conformitate cu legea, asigurând protecția drepturilor angajaților.
Legea (Codul muncii, lege specială, Constituția) permite lucrătorilor să înființeze sindicate/asociații?
Codul muncii consolidează dreptul de asociere atât pentru angajați, cât și pentru angajatori, permițându-le să formeze și să se afilieze la sindicate pentru a-și proteja drepturile și interesele. Codul acordă, de asemenea, sindicatelor autoritatea de a monitoriza și asigura respectarea legislației muncii.
Legea prevede dreptul de a forma și de a adera la asociații, cu excepții/restricții foarte limitate?
Cetățenii Republicii Moldova, precum și cetățenii străini și apatrizii care locuiesc legal pe teritoriul acesteia, au dreptul de a crea și de a se afilia la sindicate în conformitate cu statutul acestora, fără autorizarea prealabilă a autorităților publice.
Sindicatele funcționează independent de autoritățile publice la toate nivelurile, de partidele politice, de asociațiile publice, de angajatori și de organizațiile acestora. Ele nu sunt supuse controlului sau subordonării externe, iar orice interferență care vizează limitarea drepturilor lor sau obstrucționarea activităților lor este strict interzisă. Sindicatele au drepturi egale și pot colabora cu alte sindicate și organizații similare, atât la nivel național, cât și internațional.
Sindicatele sunt împuternicite să supravegheze aplicarea legislației muncii. Ele pot înființa inspectorate de muncă, numi reprezentanți pentru protecția muncii și monitoriza respectarea reglementărilor privind programul de lucru, salariile, protecția muncii și condițiile de muncă.
În plus, sindicatele pot evalua în mod independent condițiile de muncă și siguranța la locul de muncă, pot solicita documentele necesare de la angajatori, pot participa la investigarea accidentelor de muncă și pot apăra drepturile membrilor lor în ceea ce privește protecția muncii și garanțiile sociale. Discriminarea pe bază de apartenență la un sindicat este interzisă în mod explicit. Angajații nu pot fi supuși niciunei restricții a drepturilor lor constituționale din cauza apartenenței la un sindicat. Este ilegal să se condiționeze angajarea, promovarea sau concedierea de apartenența la un sindicat, fie prin constrângere, mită sau promisiuni de îmbunătățire a condițiilor de muncă.
Orice încercare de a forța persoanele să părăsească un sindicat, să se alăture altuia sau să dizolve un sindicat este interzisă. Sindicatele sunt protejate constituțional, inclusiv prin protecție judiciară, împotriva oricăror acțiuni discriminatorii care urmăresc să limiteze libertatea de asociere sau să interfereze cu activitățile lor desfășurate în conformitate cu statutul lor.
Dreptul de a adera și de a forma un sindicat este prevăzut pentru sectorul public și cel privat?
Dreptul de a forma și de a adera la sindicate este prevăzut atât pentru sectorul guvernamental (public), cât și pentru sectorul privat din Moldova, fără interdicții sectoriale explicite.
Sursa: §42 din Constituția Moldovei din 1994, modificată ultima dată în 2016; §5, 386 din Codul muncii din Moldova din 2003, modificat ultima dată în 2025; Legea sindicatelor din Moldova (legea nr. 1129) din 2000, modificată ultima dată în 2023
Libertatea de negociere colectivă
Care este legislația relevantă privind dreptul la negociere colectivă? (Constituția, Codul Muncii, Legile privind sindicatele)
Constituția, Codul Muncii, Legea sindicatelor și Legea privind organizarea și funcționarea Comisiei Naționale pentru Consultări și Negocieri Colective acordă lucrătorilor dreptul la negociere colectivă.
Constituția și/sau Codul muncii prevăd dreptul la negociere colectivă?
Dreptul la negocieri colective și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate de Constituție.
Codul muncii prevede că reprezentanții angajaților și angajatorilor au dreptul de a iniția și de a participa la negocieri colective pentru elaborarea, încheierea, modificarea sau completarea contractelor sau acordurilor colective de muncă.
Acordul colectiv de muncă, definit de Codul muncii, este un act juridic care reglementează relațiile de muncă și sociale în cadrul unei unități, încheiat în scris între angajați și angajator prin intermediul reprezentanților lor. Acest acord se poate aplica întregii unități, filialelor sau reprezentanțelor sale, șeful autorizat al subdiviziunii reprezentând angajatorul.
Ce aspecte sunt discutate în cadrul negocierilor colective? Care este conținutul negocierilor colective?
Părțile stabilesc conținutul și structura acordului colectiv de muncă și pot acoperi obligațiile reciproce privind:
a) formele, sistemele și nivelurile de remunerare;
b) plăți compensatorii și indemnizații;
c) mecanismele de ajustare a salariilor în funcție de inflație și indicatorii economici;
d) programul de lucru, perioadele de odihnă și dreptul la concediu;
e) condițiile de muncă și sănătatea și siguranța la locul de muncă, în special pentru femei, tineri și persoane cu handicap;
f) protecția intereselor angajaților în timpul privatizării, inclusiv în ceea ce privește locuințele;
g) siguranța și sănătatea mediului în timpul producției;
h) sprijin pentru angajații care combină munca cu studiile;
i) sănătatea și timpul liber al angajaților și al familiilor acestora;
j) interzicerea discriminării și a hărțuirii sexuale, precum și măsurile preventive conexe;
k) monitorizarea conformității și procedurile de modificare;
l) condițiile pentru reprezentanții angajaților;
m) răspunderea părților;
n) acordul de a nu intra în grevă dacă termenii sunt îndepliniți;
o) orice alte dispoziții convenite de comun acord.
La primirea unei propuneri scrise de inițiere a negocierilor colective, părțile implicate trebuie să înceapă negocierile în termen de șapte zile calendaristice.
Participanții la negocierile colective au libertatea de a stabili aspectele incluse în contractele și acordurile colective de muncă.
Este dreptul la negociere colectivă prevăzut pentru sectorul privat?
Dreptul la negociere colectivă este prevăzut pentru sectorul privat din Moldova. Codul muncii impune un sistem de parteneriat social între angajați, angajatori și autoritățile publice pentru a defini și proteja interesele lor sociale și economice. Acest parteneriat funcționează pe o bază bipartită sau tripartită și se ghidează după principii precum legalitatea, egalitatea, încrederea reciprocă, reprezentarea autorizată și responsabilitatea.
Parteneriatul social se realizează la nivel național, sectorial, teritorial și la nivelul întreprinderilor prin negocieri colective, consultări, implicarea în elaborarea politicilor, participarea angajaților la management și soluționarea extrajudiciară a litigiilor.
Codul muncii prevede, de asemenea, o compensație pentru participanții la negocierile colective. Angajații implicați în negocieri sunt eliberați de la îndatoririle lor obișnuite, păstrându-și salariul timp de până la trei luni, conform acordului părților. Toate cheltuielile legate de negocierile colective sunt compensate în conformitate cu legea sau cu convenția colectivă. Reprezentanții angajaților care participă la negocieri nu pot face obiectul unor măsuri disciplinare, transferuri de la locul de muncă sau concedieri fără consultarea prealabilă a sindicatului care i-a autorizat.
Orice clauze care implică resurse bugetare trebuie convenite înainte de întocmirea bugetului relevant. Acordurile colective naționale intră în vigoare la data publicării, în timp ce acordurile sectoriale și teritoriale intră în vigoare la data semnării.
Durata unui acord colectiv nu poate fi mai mică de un an, iar în cazul în care angajații sunt acoperiți de mai multe acorduri, se aplică dispozițiile cele mai favorabile. Acordul este obligatoriu pentru angajații și angajatorii care l-au autorizat sau la care au aderat, inclusiv membrii asociațiilor patronale. Modificările urmează aceeași procedură ca și încheierea inițială.
Punerea în aplicare a contractului colectiv de muncă și a acordurilor colective este monitorizată de ambele părți prin intermediul reprezentanților lor desemnați, precum și de Inspectoratul de Stat al Muncii.
Orice organizație care declară că reprezintă lucrătorii poate participa la negocieri colective?
Numai organizațiile care îndeplinesc criteriile legale de reprezentativitate pot negocia.
Codul muncii și Legea privind sindicatele prevăd că negocierile colective sunt conduse de sindicate sau federații sindicale înființate legal, care sunt recunoscute ca reprezentative în funcție de anumite praguri.
Angajații care nu sunt membri ai unui sindicat pot autoriza sindicatul să le reprezinte interesele, în timp ce în unitățile fără sindicate, angajații sunt reprezentați de reprezentanți aleși. La nivel național, sectorial sau teritorial, sindicatele și asociațiile patronale trebuie să formeze un singur organism reprezentativ pentru negocierile colective, pe baza reprezentării proporționale. Dacă nu se ajunge la un consens cu privire la formarea unui organism unificat, organizația cu cel mai mare număr de membri conduce negocierile. Ambele părți trebuie să împărtășească informațiile necesare în termen de două săptămâni de la solicitare. Participanții sunt obligați să păstreze confidențialitatea informațiilor clasificate ca secret de stat sau comercial, fiind răspunzători legal pentru încălcarea acestei obligații. Condițiile, locul și modul de desfășurare a negocierilor sunt stabilite de reprezentanții părților implicate.
Legea prevede un consiliu tripartit instituționalizat în ceea ce privește politica socială și economică? (Informații despre aspectele abordate, subiectele discutate și componența)
Legislația moldovenească prevede un consiliu tripartit instituționalizat pentru abordarea politicii sociale și economice prin dialog social. Organismul principal este Comisia Națională pentru Consultări și Negocieri Colective, înființată în temeiul Legii nr. 245/2006. Aceasta include o reprezentare egală a guvernului, sindicatelor și asociațiilor patronale și abordează probleme sociale și economice critice.
Sursa: §43 din Constituția Republicii Moldova din 1994, modificată ultima dată în 2016; §15-19, 26-29 (capitolul IV), 30-41 (capitolul V) din Codul muncii al Republicii Moldova din 2003, modificat ultima dată în 2025; §15 din Legea sindicatelor din Moldova (legea nr. 1129) din 2000, modificată ultima dată în 2023; Legea nr. 245/2006 privind organizarea și funcționarea Comisiei Naționale pentru Consultări și Negocieri Colective, modificată ultima dată în 2023
Dreptul la grevă
Care este legislația relevantă privind dreptul la grevă? (Constituția, Codul muncii, legile privind sindicatele, legile privind greva)
Constituția Republicii Moldova și Codul muncii recunosc dreptul la grevă.
Constituția și/sau Codul muncii prevăd dreptul la grevă?
Constituția prevede că angajații au dreptul la grevă pentru protejarea intereselor profesionale de natură economică și socială. Legea stabilește condițiile pentru exercitarea acestui drept și definește răspunderea pentru inițierea ilegală a grevelor.
Legea (Codul muncii, lege specială, Constituția) prevede dreptul la grevă?
Atât Constituția, cât și Codul muncii garantează dreptul la grevă, sub rezerva procedurilor și restricțiilor necesare pentru asigurarea ordinii publice, a securității și a drepturilor altora.
Greva este refuzul voluntar al angajaților de a-și îndeplini obligațiile de muncă, cu scopul de a rezolva un conflict colectiv de muncă.
În ce condiții poate fi inițiată o grevă? Care este nivelul restricțiilor impuse dreptului la grevă? Sunt înlocuiți lucrătorii care fac grevă?
În conformitate cu Codul muncii, grevele se limitează la apărarea intereselor economice și sociale ale angajaților și pot avea loc numai după epuizarea tuturor eforturilor de conciliere. Decizia de a intra în grevă trebuie luată de reprezentanții angajaților și notificată angajatorului cu 48 de ore înainte de grevă. Copii ale deciziei pot fi, de asemenea, transmise autorităților competente.
Legea interzice utilizarea muncii forțate ca pedeapsă pentru participarea la grevă. În plus, în timpul grevei, contractul de muncă al persoanei este suspendat.
În Moldova, participarea la greve este voluntară, iar angajații greviști trebuie să coopereze cu angajatorul pentru a proteja bunurile unității și a asigura siguranța. Angajatorii nu au dreptul să angajeze înlocuitori pentru lucrătorii greviști, care își păstrează toate drepturile, cu excepția salariului, pe durata grevei.
Grevele sunt organizate la nivel teritorial, sectorial și național de către organismele sindicale corespunzătoare, cererile fiind examinate de comisiile tripartite relevante. Grevele au loc de obicei la locul de muncă, dar pot fi extinse în afara acestuia după 15 zile dacă cererile rămân nesatisfăcute.
Angajatorii pot solicita suspendarea unei greve din motive de siguranță, iar instanțele trebuie să se pronunțe asupra acestor cereri în termen de câteva zile. Grevele pot fi suspendate prin hotărâre judecătorească pentru o perioadă de până la 30 de zile dacă sănătatea publică sau legile sunt amenințate.
Dreptul la grevă este prevăzut pentru sectorul privat?
Da, legea garantează dreptul la grevă în sectorul privat. În plus, organizarea unei greve ilegale atrage răspunderea legală și despăgubiri pentru daune. Grevele sunt interzise în situații de urgență, pandemii sau în servicii esențiale, cum ar fi sănătatea, energia, telecomunicațiile, ordinea publică, sectorul militar și apărarea.
Sursa: §45 din Constituția Republicii Moldova din 1994, modificată ultima dată în 2016; §5, 7, 76, 362-370 din Codul muncii al Republicii Moldova din 2003, modificat ultima dată în 2025
Libertatea de a adera la un sindicat
Care este legislația relevantă privind libertatea de a se afilia și de a forma sindicate? (Constituția, Codul muncii, legile privind sindicatele)
Constituția Republicii Moldova, Codul Muncii nr. 154/2003 și Legea privind sindicatele nr. 1129/2000 protejează dreptul de a forma și de a se afilia liber la sindicate.
Constituția prevede dreptul de a forma și de a se afilia la sindicate? (cu excepții limitate pentru anumite sectoare sau categorii de lucrători)
Constituția Republicii Moldova garantează fiecărui angajat dreptul de a înființa și de a se afilia la sindicate pentru a-și apăra interesele profesionale, economice și sociale. Sindicatele sunt înființate și funcționează în conformitate cu statutul lor, în conformitate cu legea, asigurând protecția drepturilor angajaților.
Legea (Codul muncii, lege specială, Constituția) permite lucrătorilor să înființeze sindicate/asociații?
Codul muncii consolidează dreptul de asociere atât pentru angajați, cât și pentru angajatori, permițându-le să formeze și să se afilieze la sindicate pentru a-și proteja drepturile și interesele. Codul acordă, de asemenea, sindicatelor autoritatea de a monitoriza și asigura respectarea legislației muncii.
Legea prevede dreptul de a forma și de a adera la asociații, cu excepții/restricții foarte limitate?
Cetățenii Republicii Moldova, precum și cetățenii străini și apatrizii care locuiesc legal pe teritoriul acesteia, au dreptul de a crea și de a se afilia la sindicate în conformitate cu statutul acestora, fără autorizarea prealabilă a autorităților publice.
Sindicatele funcționează independent de autoritățile publice la toate nivelurile, de partidele politice, de asociațiile publice, de angajatori și de organizațiile acestora. Ele nu sunt supuse controlului sau subordonării externe, iar orice interferență care vizează limitarea drepturilor lor sau obstrucționarea activităților lor este strict interzisă. Sindicatele au drepturi egale și pot colabora cu alte sindicate și organizații similare, atât la nivel național, cât și internațional.
Sindicatele sunt împuternicite să supravegheze aplicarea legislației muncii. Ele pot înființa inspectorate de muncă, numi reprezentanți pentru protecția muncii și monitoriza respectarea reglementărilor privind programul de lucru, salariile, protecția muncii și condițiile de muncă.
În plus, sindicatele pot evalua în mod independent condițiile de muncă și siguranța la locul de muncă, pot solicita documentele necesare de la angajatori, pot participa la investigarea accidentelor de muncă și pot apăra drepturile membrilor lor în ceea ce privește protecția muncii și garanțiile sociale. Discriminarea pe bază de apartenență la un sindicat este interzisă în mod explicit. Angajații nu pot fi supuși niciunei restricții a drepturilor lor constituționale din cauza apartenenței la un sindicat. Este ilegal să se condiționeze angajarea, promovarea sau concedierea de apartenența la un sindicat, fie prin constrângere, mită sau promisiuni de îmbunătățire a condițiilor de muncă.
Orice încercare de a forța persoanele să părăsească un sindicat, să se alăture altuia sau să dizolve un sindicat este interzisă. Sindicatele sunt protejate constituțional, inclusiv prin protecție judiciară, împotriva oricăror acțiuni discriminatorii care urmăresc să limiteze libertatea de asociere sau să interfereze cu activitățile lor desfășurate în conformitate cu statutul lor.
Dreptul de a adera și de a forma un sindicat este prevăzut pentru sectorul public și cel privat?
Dreptul de a forma și de a adera la sindicate este prevăzut atât pentru sectorul guvernamental (public), cât și pentru sectorul privat din Moldova, fără interdicții sectoriale explicite.
Sursa: §42 din Constituția Moldovei din 1994, modificată ultima dată în 2016; §5, 386 din Codul muncii din Moldova din 2003, modificat ultima dată în 2025; Legea sindicatelor din Moldova (legea nr. 1129) din 2000, modificată ultima dată în 2023
Libertatea de negociere colectivă
Care este legislația relevantă privind dreptul la negociere colectivă? (Constituția, Codul Muncii, Legile privind sindicatele)
Constituția, Codul Muncii, Legea sindicatelor și Legea privind organizarea și funcționarea Comisiei Naționale pentru Consultări și Negocieri Colective acordă lucrătorilor dreptul la negociere colectivă.
Constituția și/sau Codul muncii prevăd dreptul la negociere colectivă?
Dreptul la negocieri colective și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate de Constituție.
Codul muncii prevede că reprezentanții angajaților și angajatorilor au dreptul de a iniția și de a participa la negocieri colective pentru elaborarea, încheierea, modificarea sau completarea contractelor sau acordurilor colective de muncă.
Acordul colectiv de muncă, definit de Codul muncii, este un act juridic care reglementează relațiile de muncă și sociale în cadrul unei unități, încheiat în scris între angajați și angajator prin intermediul reprezentanților lor. Acest acord se poate aplica întregii unități, filialelor sau reprezentanțelor sale, șeful autorizat al subdiviziunii reprezentând angajatorul.
Ce aspecte sunt discutate în cadrul negocierilor colective? Care este conținutul negocierilor colective?
Părțile stabilesc conținutul și structura acordului colectiv de muncă și pot acoperi obligațiile reciproce privind:
a) formele, sistemele și nivelurile de remunerare;
b) plăți compensatorii și indemnizații;
c) mecanismele de ajustare a salariilor în funcție de inflație și indicatorii economici;
d) programul de lucru, perioadele de odihnă și dreptul la concediu;
e) condițiile de muncă și sănătatea și siguranța la locul de muncă, în special pentru femei, tineri și persoane cu handicap;
f) protecția intereselor angajaților în timpul privatizării, inclusiv în ceea ce privește locuințele;
g) siguranța și sănătatea mediului în timpul producției;
h) sprijin pentru angajații care combină munca cu studiile;
i) sănătatea și timpul liber al angajaților și al familiilor acestora;
j) interzicerea discriminării și a hărțuirii sexuale, precum și măsurile preventive conexe;
k) monitorizarea conformității și procedurile de modificare;
l) condițiile pentru reprezentanții angajaților;
m) răspunderea părților;
n) acordul de a nu intra în grevă dacă termenii sunt îndepliniți;
o) orice alte dispoziții convenite de comun acord.
La primirea unei propuneri scrise de inițiere a negocierilor colective, părțile implicate trebuie să înceapă negocierile în termen de șapte zile calendaristice.
Participanții la negocierile colective au libertatea de a stabili aspectele incluse în contractele și acordurile colective de muncă.
Este dreptul la negociere colectivă prevăzut pentru sectorul privat?
Dreptul la negociere colectivă este prevăzut pentru sectorul privat din Moldova. Codul muncii impune un sistem de parteneriat social între angajați, angajatori și autoritățile publice pentru a defini și proteja interesele lor sociale și economice. Acest parteneriat funcționează pe o bază bipartită sau tripartită și se ghidează după principii precum legalitatea, egalitatea, încrederea reciprocă, reprezentarea autorizată și responsabilitatea.
Parteneriatul social se realizează la nivel național, sectorial, teritorial și la nivelul întreprinderilor prin negocieri colective, consultări, implicarea în elaborarea politicilor, participarea angajaților la management și soluționarea extrajudiciară a litigiilor.
Codul muncii prevede, de asemenea, o compensație pentru participanții la negocierile colective. Angajații implicați în negocieri sunt eliberați de la îndatoririle lor obișnuite, păstrându-și salariul timp de până la trei luni, conform acordului părților. Toate cheltuielile legate de negocierile colective sunt compensate în conformitate cu legea sau cu convenția colectivă. Reprezentanții angajaților care participă la negocieri nu pot face obiectul unor măsuri disciplinare, transferuri de la locul de muncă sau concedieri fără consultarea prealabilă a sindicatului care i-a autorizat.
Orice clauze care implică resurse bugetare trebuie convenite înainte de întocmirea bugetului relevant. Acordurile colective naționale intră în vigoare la data publicării, în timp ce acordurile sectoriale și teritoriale intră în vigoare la data semnării.
Durata unui acord colectiv nu poate fi mai mică de un an, iar în cazul în care angajații sunt acoperiți de mai multe acorduri, se aplică dispozițiile cele mai favorabile. Acordul este obligatoriu pentru angajații și angajatorii care l-au autorizat sau la care au aderat, inclusiv membrii asociațiilor patronale. Modificările urmează aceeași procedură ca și încheierea inițială.
Punerea în aplicare a contractului colectiv de muncă și a acordurilor colective este monitorizată de ambele părți prin intermediul reprezentanților lor desemnați, precum și de Inspectoratul de Stat al Muncii.
Orice organizație care declară că reprezintă lucrătorii poate participa la negocieri colective?
Numai organizațiile care îndeplinesc criteriile legale de reprezentativitate pot negocia.
Codul muncii și Legea privind sindicatele prevăd că negocierile colective sunt conduse de sindicate sau federații sindicale înființate legal, care sunt recunoscute ca reprezentative în funcție de anumite praguri.
Angajații care nu sunt membri ai unui sindicat pot autoriza sindicatul să le reprezinte interesele, în timp ce în unitățile fără sindicate, angajații sunt reprezentați de reprezentanți aleși. La nivel național, sectorial sau teritorial, sindicatele și asociațiile patronale trebuie să formeze un singur organism reprezentativ pentru negocierile colective, pe baza reprezentării proporționale. Dacă nu se ajunge la un consens cu privire la formarea unui organism unificat, organizația cu cel mai mare număr de membri conduce negocierile. Ambele părți trebuie să împărtășească informațiile necesare în termen de două săptămâni de la solicitare. Participanții sunt obligați să păstreze confidențialitatea informațiilor clasificate ca secret de stat sau comercial, fiind răspunzători legal pentru încălcarea acestei obligații. Condițiile, locul și modul de desfășurare a negocierilor sunt stabilite de reprezentanții părților implicate.
Legea prevede un consiliu tripartit instituționalizat în ceea ce privește politica socială și economică? (Informații despre aspectele abordate, subiectele discutate și componența)
Legislația moldovenească prevede un consiliu tripartit instituționalizat pentru abordarea politicii sociale și economice prin dialog social. Organismul principal este Comisia Națională pentru Consultări și Negocieri Colective, înființată în temeiul Legii nr. 245/2006. Aceasta include o reprezentare egală a guvernului, sindicatelor și asociațiilor patronale și abordează probleme sociale și economice critice.
Sursa: §43 din Constituția Republicii Moldova din 1994, modificată ultima dată în 2016; §15-19, 26-29 (capitolul IV), 30-41 (capitolul V) din Codul muncii al Republicii Moldova din 2003, modificat ultima dată în 2025; §15 din Legea sindicatelor din Moldova (legea nr. 1129) din 2000, modificată ultima dată în 2023; Legea nr. 245/2006 privind organizarea și funcționarea Comisiei Naționale pentru Consultări și Negocieri Colective, modificată ultima dată în 2023
Dreptul la grevă
Care este legislația relevantă privind dreptul la grevă? (Constituția, Codul muncii, legile privind sindicatele, legile privind greva)
Constituția Republicii Moldova și Codul muncii recunosc dreptul la grevă.
Constituția și/sau Codul muncii prevăd dreptul la grevă?
Constituția prevede că angajații au dreptul la grevă pentru protejarea intereselor profesionale de natură economică și socială. Legea stabilește condițiile pentru exercitarea acestui drept și definește răspunderea pentru inițierea ilegală a grevelor.
Legea (Codul muncii, lege specială, Constituția) prevede dreptul la grevă?
Atât Constituția, cât și Codul muncii garantează dreptul la grevă, sub rezerva procedurilor și restricțiilor necesare pentru asigurarea ordinii publice, a securității și a drepturilor altora.
Greva este refuzul voluntar al angajaților de a-și îndeplini obligațiile de muncă, cu scopul de a rezolva un conflict colectiv de muncă.
În ce condiții poate fi inițiată o grevă? Care este nivelul restricțiilor impuse dreptului la grevă? Sunt înlocuiți lucrătorii care fac grevă?
În conformitate cu Codul muncii, grevele se limitează la apărarea intereselor economice și sociale ale angajaților și pot avea loc numai după epuizarea tuturor eforturilor de conciliere. Decizia de a intra în grevă trebuie luată de reprezentanții angajaților și notificată angajatorului cu 48 de ore înainte de grevă. Copii ale deciziei pot fi, de asemenea, transmise autorităților competente.
Legea interzice utilizarea muncii forțate ca pedeapsă pentru participarea la grevă. În plus, în timpul grevei, contractul de muncă al persoanei este suspendat.
În Moldova, participarea la greve este voluntară, iar angajații greviști trebuie să coopereze cu angajatorul pentru a proteja bunurile unității și a asigura siguranța. Angajatorii nu au dreptul să angajeze înlocuitori pentru lucrătorii greviști, care își păstrează toate drepturile, cu excepția salariului, pe durata grevei.
Grevele sunt organizate la nivel teritorial, sectorial și național de către organismele sindicale corespunzătoare, cererile fiind examinate de comisiile tripartite relevante. Grevele au loc de obicei la locul de muncă, dar pot fi extinse în afara acestuia după 15 zile dacă cererile rămân nesatisfăcute.
Angajatorii pot solicita suspendarea unei greve din motive de siguranță, iar instanțele trebuie să se pronunțe asupra acestor cereri în termen de câteva zile. Grevele pot fi suspendate prin hotărâre judecătorească pentru o perioadă de până la 30 de zile dacă sănătatea publică sau legile sunt amenințate.
Dreptul la grevă este prevăzut pentru sectorul privat?
Da, legea garantează dreptul la grevă în sectorul privat. În plus, organizarea unei greve ilegale atrage răspunderea legală și despăgubiri pentru daune. Grevele sunt interzise în situații de urgență, pandemii sau în servicii esențiale, cum ar fi sănătatea, energia, telecomunicațiile, ordinea publică, sectorul militar și apărarea.
Sursa: §45 din Constituția Republicii Moldova din 1994, modificată ultima dată în 2016; §5, 7, 76, 362-370 din Codul muncii al Republicii Moldova din 2003, modificat ultima dată în 2025
