Sanatatea si Siguranta
Grijile Angajatorului
Un angajator are datoria de a asigura sanatatea si siguranta din orice punct de vedere a unui angajat la munca. Chiar daca angajatorul angajeaza personal extern pentru a munci, asta nu il scapa pe angajator de responsabilitatile si indatoririle acestea.
Pentru a putea sa asigure siguranta muncii a tuturor angajatilor, angajatorii sunt obligati sa ia masurile necesare pentru a: a) asigura sanatatea si siguranta angajatilor la munca, b) preveni riscurile profesionale, c) instrui angajatii in privinta riscului profesional, d) pune la dispozitie masurile necesare a sanatatii si sigurantei, tinand seama de conditiile in schimbare.
Este de asemenea responsabilitatea angajatorului sa faca o evaluare de risc pentru a incerca sa-l reduca, sa aleaga echipament de munca potrivit, metode de lucru si angajati capabili de lucru.
Este dreptul angajatului sa fie informat in legatura cu riscurile profesionale. Pe langa asta, de asemenea este datoria angajatorului sa amenajeze spatii speciale pentru angajate insarcinate ori care alapteaza, ori pentru angajati cu handicap ca acestia sa nu isi puna viata ori sanatatea in pericol.
(Legea Nr. 319/2006 privind Sanatatea si Siguranta Angajatilor la Lucru )
Protectia Neconditionata
Angajatorii trebuie sa asigure supravegherea sanatatii angajatilor pentru a putea sa previna riscurile sigurantei si a sanatatii la lucru. Supravegherea sanatatii trebuie facuta de medici ai muncii.Angajatorii au obligatia de a lua masuri de protectie la locul de munca si sa puna la dispozitie echipament de protectie. Angajatorii au de asemenea obligatia de a pune la dispozitie echipament de protectie pentru siguranta angajatilor. In cazul in care echipamentul de protectie si-a pierdut calitatile protective, angajatorul este categoric obligat sa le inlocuiasca.
Angajatorii au de asemenea obligatia de a pune la dispozitie alimente si de asemenea sa puna la dispozitie obiecte de igiena, gratuit, pentru personalul firmei. Angajatii sunt obligati sa foloseasca corespunzator echipamentul de protectie, iar dupa folosirea acestuia, sa-l puna la loc de unde a fost luat.
(13, 14, 15, 23, 24 & 25 din Legea Nr. 319/2006 privind Siguranta si Sanatatea a Angajatilor la Munca; Decizia Guvernamentala Nr. 1048 din 2006 privind minimul de masuri luate in privinta sigurantei si sanatatii)
Trainingul
Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:
a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri;
b) periodică şi ori de câte ori este necesar.
(3) Angajatorul se va asigura că lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata desfăşurării activităţilor.
(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă au dreptul la instruire corespunzătoare.
Sistemul de inspecția muncii
Sistemul de Inspecția Muncii din România este stabilit prin Legea nr.108 / 1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii (republicat în 2012) și Hotărârea de Guvern nr. 1377/2009 privind aprobarea organizării și funcționării Inspecției Muncii, precum și măsurile de organizare.
Inspecţia Muncii este un organ al administrației centrale publice de lucru, sub supravegherea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și este fondată și organizată pe baza a peste două legi. Există 41 de inspectoratele teritoriale de muncă care lucrează în cadrul Inspectoratului central al Muncii.
Activitățile periodice de Inspecția Muncii vizează: aplicarea prevederilor legale referitoare la relațiile de muncă, securitatea, sănătatea şi protecția angajaților care lucrează în condiții speciale și prevederile legale referitoare la securitatea socială; să informeze autoritățile competente cu privire la aplicarea corectă a prevederilor legale în vigoare; să identifice, să evalueze și să întreprindă măsuri de limitare a muncii nedeclarate; să contracareze folosirea ilegală a forței de muncă prin măsuri de prevenire şi penalizare; să încurajeze ocuparea legală a forței de muncă; să ofere asistență angajatorilor și angajaților cu privire la aspectele legate de relațiile de muncă și a legislației și de a iniția propuneri către Ministerul Muncii pentru îmbunătățirea legislației și elaborarea unei noi legislații în domeniu existent.
Este de datoria inspectorilor de muncă să ia act de încălcări și să stabilească amenzi în conformitate cu prevederile art. 39 și 40 din Securitate și Legea Sănătății.
Legea nr. 283/2024 a României a modificat Legea privind inspecția muncii, care prevede în mod expres că inspecțiile frecvente efectuate la angajatorii care încalcă în mod repetat legea nu sunt discriminatorii sau disproporționate, consolidând capacitatea inspectorilor de a verifica din nou contravenienții recidiviști.
Sursa: §42 din Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea lucrătorilor la locul de muncă; Legea nr. 108/1999
Regulament privind sanatatea si siguranta la munca
- Codul muncii nr. 53/2003 / Labour Code No. 53/2003
- Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă / Law No. 319/2006 on Safety and Health of Workers at Work
- Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii (republicată în 2012) / Law No.108/1999 for the establishment and organisation of the Labour Inspection (reprinted in 2012)
Grijile Angajatorului
Un angajator are datoria de a asigura sanatatea si siguranta din orice punct de vedere a unui angajat la munca. Chiar daca angajatorul angajeaza personal extern pentru a munci, asta nu il scapa pe angajator de responsabilitatile si indatoririle acestea.
Pentru a putea sa asigure siguranta muncii a tuturor angajatilor, angajatorii sunt obligati sa ia masurile necesare pentru a: a) asigura sanatatea si siguranta angajatilor la munca, b) preveni riscurile profesionale, c) instrui angajatii in privinta riscului profesional, d) pune la dispozitie masurile necesare a sanatatii si sigurantei, tinand seama de conditiile in schimbare.
Este de asemenea responsabilitatea angajatorului sa faca o evaluare de risc pentru a incerca sa-l reduca, sa aleaga echipament de munca potrivit, metode de lucru si angajati capabili de lucru.
Este dreptul angajatului sa fie informat in legatura cu riscurile profesionale. Pe langa asta, de asemenea este datoria angajatorului sa amenajeze spatii speciale pentru angajate insarcinate ori care alapteaza, ori pentru angajati cu handicap ca acestia sa nu isi puna viata ori sanatatea in pericol.
(Legea Nr. 319/2006 privind Sanatatea si Siguranta Angajatilor la Lucru )
Protectia Neconditionata
Angajatorii trebuie sa asigure supravegherea sanatatii angajatilor pentru a putea sa previna riscurile sigurantei si a sanatatii la lucru. Supravegherea sanatatii trebuie facuta de medici ai muncii.Angajatorii au obligatia de a lua masuri de protectie la locul de munca si sa puna la dispozitie echipament de protectie. Angajatorii au de asemenea obligatia de a pune la dispozitie echipament de protectie pentru siguranta angajatilor. In cazul in care echipamentul de protectie si-a pierdut calitatile protective, angajatorul este categoric obligat sa le inlocuiasca.
Angajatorii au de asemenea obligatia de a pune la dispozitie alimente si de asemenea sa puna la dispozitie obiecte de igiena, gratuit, pentru personalul firmei. Angajatii sunt obligati sa foloseasca corespunzator echipamentul de protectie, iar dupa folosirea acestuia, sa-l puna la loc de unde a fost luat.
(13, 14, 15, 23, 24 & 25 din Legea Nr. 319/2006 privind Siguranta si Sanatatea a Angajatilor la Munca; Decizia Guvernamentala Nr. 1048 din 2006 privind minimul de masuri luate in privinta sigurantei si sanatatii)
Trainingul
Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:
a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri;
b) periodică şi ori de câte ori este necesar.
(3) Angajatorul se va asigura că lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior, care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata desfăşurării activităţilor.
(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă au dreptul la instruire corespunzătoare.
Sistemul de inspecția muncii
Sistemul de Inspecția Muncii din România este stabilit prin Legea nr.108 / 1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii (republicat în 2012) și Hotărârea de Guvern nr. 1377/2009 privind aprobarea organizării și funcționării Inspecției Muncii, precum și măsurile de organizare.
Inspecţia Muncii este un organ al administrației centrale publice de lucru, sub supravegherea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și este fondată și organizată pe baza a peste două legi. Există 41 de inspectoratele teritoriale de muncă care lucrează în cadrul Inspectoratului central al Muncii.
Activitățile periodice de Inspecția Muncii vizează: aplicarea prevederilor legale referitoare la relațiile de muncă, securitatea, sănătatea şi protecția angajaților care lucrează în condiții speciale și prevederile legale referitoare la securitatea socială; să informeze autoritățile competente cu privire la aplicarea corectă a prevederilor legale în vigoare; să identifice, să evalueze și să întreprindă măsuri de limitare a muncii nedeclarate; să contracareze folosirea ilegală a forței de muncă prin măsuri de prevenire şi penalizare; să încurajeze ocuparea legală a forței de muncă; să ofere asistență angajatorilor și angajaților cu privire la aspectele legate de relațiile de muncă și a legislației și de a iniția propuneri către Ministerul Muncii pentru îmbunătățirea legislației și elaborarea unei noi legislații în domeniu existent.
Este de datoria inspectorilor de muncă să ia act de încălcări și să stabilească amenzi în conformitate cu prevederile art. 39 și 40 din Securitate și Legea Sănătății.
Legea nr. 283/2024 a României a modificat Legea privind inspecția muncii, care prevede în mod expres că inspecțiile frecvente efectuate la angajatorii care încalcă în mod repetat legea nu sunt discriminatorii sau disproporționate, consolidând capacitatea inspectorilor de a verifica din nou contravenienții recidiviști.
Sursa: §42 din Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea lucrătorilor la locul de muncă; Legea nr. 108/1999
Regulament privind sanatatea si siguranta la munca
- Codul muncii nr. 53/2003 / Labour Code No. 53/2003
- Legea nr. 319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă / Law No. 319/2006 on Safety and Health of Workers at Work
- Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii (republicată în 2012) / Law No.108/1999 for the establishment and organisation of the Labour Inspection (reprinted in 2012)
