Drepturile Sindicale
Libertatea de a adera la un sindicat
Sindicatelor, patronatelor și asociațiilor profesionale sunt stabilite și funcționează în conformitate cu statutele lor, în condițiile legii. Ele ajuta la protejarea drepturilor și promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor. Toată lumea se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, asociații de angajatori, precum și alte forme de asociere. Cu toate acestea, judecătorii Curții Constituționale, avocații ale poporului, magistrații, membrii actvie ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică, cannout parte din partide politice. Mai mult decât atât, asociații secrete sunt, de asemenea, interzise.
Legea din 2022 privind dialogul social reduce pragul pentru constituirea unui sindicat la cel puțin 10 angajați din aceeași unitate sau 20 din unități diferite din același sector. De asemenea, permite șomerilor și lucrătorilor independenți să se afilieze la sindicate, deși aceștia nu sunt luați în calcul pentru reprezentativitate. Sindicatele pot acum să acționeze legal în numele membrilor la cerere scrisă, înlocuind necesitatea anterioară a unei procuri.
Legea consolidează, de asemenea, protecția împotriva represaliilor antisindicale. Aceasta interzice nu numai modificarea sau încetarea raportului de muncă din cauza apartenenței la un sindicat sau a activității sindicale, ci și alte măsuri prejudiciabile, cum ar fi excluderea, transferul, retrogradarea sau refuzul oportunităților de formare profesională pe motive legate de sindicat.
Sursa: §9 și §40 din Constituția României; §214-220 din Codul Muncii nr. 53/2003; §5-56 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social
Libertatea de negociere colectivă
Sindicatele încheia contract colectiv cu un angajator, care poate reglementa condițiile de muncă includeing condițiile salariale de muncă, realtions între angajatori și angajați, relațiile dintre angajatori sau therir organizații și unul sau mai multe organizații Colaboratori în condiții mai favorabile decât cele prevăzute în Codul muncii sau alte legislația muncii. Art. 41 din Constituția român garantează dreptul la negocieri colective de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective. Salariații au dreptul de a negocia colectiv și individual.
Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în scris între angajator sau organizația de angajatori si angajati, reprezentat de sindicate sau în alt mod în conformitate cu legea stabilirii unor clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligația care decurg din raporturile de muncă. Negocierile colective la nivel de unitate și obligatorie , cu excepția cazului în care angajatorul are mai puțin de 10 de angajați . Părțile sunt egale și libere cu negocierea clauzelor și încheierea acordurilor colective de muncă . Acordurile colective de muncă , încheiate în conformitate cu prevederile legale , constituie legea părților.
Oricare dintre partenerii sociali poate iniția negocieri, care trebuie să înceapă cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea unui acord actual și să dureze cel mult 45 de zile, cu excepția cazului în care ambele părți convin să prelungească perioada. Angajatorii trebuie să convoace toate părțile implicate în termen de 15 zile de la începere și să furnizeze informații publice și confidențiale relevante pentru a sprijini negocierile. Prima întâlnire stabilește termenii negocierii, componența echipei și cerințele privind documentația. Toate întâlnirile trebuie înregistrate cu procese-verbale semnate. Părțile sunt egale și libere să negocieze, fără a fi permisă nicio interferență din partea autorităților publice.
Noua lege a dialogului social a modificat nivelurile la care cand negocierile colective să fie efectuate , limitând-o la companie, un grup de companii , și nivel sectorial . Ca urmare , negocierea la nivel național a fost eliminată și nivel de ramură a fost înlocuit cu un nivel sectorial nou de negociere . Contractul colectiv de ultimul nivel național a fost de Contractul Colectiv de Muncă concludent la nivel național pentru anii 2007-2010 . Acesta a inclus un nivel de protecție a drepturilor lucrătorilor superioară celei prevăzute de Codul Muncii , și era aplicabilă pentru toți angajații și angajatorii din întreaga țară . Cu toate acestea , în prezent cel mai înalt nivel este la nivel sectorial . Contractul colectiv de muncă sunt acum negociate și încheiate în conformitate cu Hotărârea de Guvern privind no.1260/2011 cele 29 sectoare de activitate convenite.
Negocierea colectivă este obligatorie la nivel de întreprindere, acolo unde există cel puțin 10 angajați sau lucrători, precum și la nivel sectorial. Dacă un contract colectiv este deja în vigoare, negocierile pot fi inițiate cu cel puțin 60 de zile calendaristice înainte de expirarea acestuia. Perioada de negociere este de maximum 45 de zile, cu excepția cazului în care părțile convin să o prelungească. În termen de 15 zile calendaristice de la începerea procedurii, angajatorul trebuie să convoace toate părțile îndreptățite și să organizeze prima reuniune.
La nivelul negocierilor, părțile sunt egale și libere, iar autorităților publice le este interzis să se amestece în negocierea, încheierea, executarea, modificarea sau rezilierea contractelor colective.
Convențiile colective se încheie pe o durată determinată de 12-24 de luni, cu excepția cazului în care sunt legate de un proiect specific ( ) și pot fi prelungite o singură dată cu până la 12 luni. Convențiile la nivel sectorial pot fi extinse la toți angajatorii din sector dacă se îndeplinește pragul de reprezentativitate prevăzut de lege și Consiliul Tripartit Național emite un aviz favorabil, urmat de o decizie a guvernului. Convențiile colective naționale sunt din nou posibile în temeiul Legii nr. 367/2022, dar pot fi înregistrate numai dacă organizațiile patronale semnatare acoperă mai mult de 20 % din angajații din economia națională din afara sectorului bugetar; și acestea pot fi extinse prin decizie guvernamentală după avizul favorabil al Consiliului Tripartit.
Decizia guvernamentală nr. 827/2025 a aprobat Planul de acțiune pentru promovarea negocierilor colective 2025–2030, care vizează creșterea progresivă a acoperirii negocierilor colective în conformitate cu valoarea de referință de 80 % utilizată în cadrul UE.
Consiliul Economic și Social din România a fost înființat pentru prima dată în 1997. Consiliul este prevăzut de Constituție și este în prezent reglementat de legea din 2013. Consiliul Economic și Social este o instituție autonomă bipartită de interes național, care are caracter consultativ și este înființată în scopul realizării dialogului tripartit la nivel național între angajatori, sindicate și reprezentanți ai asociațiilor și a altor organizații ale societății civile. Are câte 15 membri din partea angajaților, angajatorilor și a altor organizații ale societății civile. Domeniile de competență ale Consiliului includ, printre altele, relațiile de muncă, protecția socială, politica salarială și promovarea egalității de șanse și a egalității de tratament. Consiliul Economic și Social are următoarele obligații: emite avize privind proiectele de acte în domeniul său de competență; elaborează analize și studii privind realitățile economice și sociale la cererea Guvernului sau din proprie inițiativă; informează Guvernul și Parlamentul despre apariția unor evenimente economice și sociale care necesită noi reglementări. Durata mandatului Consiliului este de 4 ani și poate fi reînnoită.
Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social reprezintă o platformă principală pentru discuțiile oficiale dintre guvern, angajatori și sindicate. Acesta include reprezentanți ai confederațiilor naționale ale angajatorilor și sindicatelor, funcționari guvernamentali și președintele Consiliului Economic și Social. Prezidat de prim-ministru, rolul său este de a facilita dialogul social, de a soluționa conflictele sociale și economice și de a sprijini elaborarea politicilor de muncă. Printre atribuțiile sale principale se numără stabilirea salariului minim, negocierea pacturilor sociale și revizuirea angajamentelor internaționale în domeniul muncii. Consiliul se reunește trimestrial, ministerul dialogului social asigurând sprijinul secretariatului. Acesta funcționează în conformitate cu propriul regulament intern și poate fi convocat de partenerii sociali în cazul în care guvernul nu o face.
Sursa: §41 din Constituția României; §6, 39, 229 și 230 din Codul Muncii nr. 53/2003; 8 din Legea nr. 283/2024; Legea nr. 248/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social, modificată prin Legea nr. 222/2015; 82-88 și 95-119 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social; Ordonanța de urgență nr. 42/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 367/2022 privind dialogul social și a Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii
Dreptul la grevă
Conform Constituției , angajații au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale , economice și sociale .
Legea stabilește în continuare condițiile și limitele de exercitare a dreptului , precum și garanțiile necesare pentru intreținerea de servicii publice esențiale . În cazul unui conflict , în interesul părților , muncitorii au dat dreptul la grevă , și angajatorii au dreptul să blocheze greva. Dreptul la grevă este garantat de Constituție . Prescurtarea sau interzicerea dreptului la grevă poate interveni numai în cazurile categoriilor de salariați presaţi expres de lege . Aceste categorii speciale includ lucrătorii implicaţi în furnizarea de servicii esențiale pentru societate.
Începerea și încheierea grevei trebuie, de asemenea, comunicate inspectoratului teritorial competent al muncii cu cel puțin 24 de ore înainte de începerea grevei și în termen de 24 de ore de la încheierea acesteia. O grevă de avertisment nu poate dura mai mult de două ore și trebuie să preceadă greva propriu-zisă. O grevă de solidaritate poate fi organizată pentru a sprijini lucrătorii din același grup de întreprinderi sau din același sector de negociere, necesită acordul scris al a cel puțin 35 % din lucrătorii din unitate, nu poate dura mai mult de o zi și trebuie anunțată angajatorului cu cel puțin 48 de ore în avans.
Un angajat nu poate fi prevenit asupra luării parte la o grevă sau să fie obligat să ia parte la o grevă . Împiedicarea de a forța, prin violență sau amenințare , un angajat sau un grup în cazul în care angajații să participe la o grevă sau de lucru în timpul unei greve se pedepsește cu o amendă de la 2000 lei la 5.000 lei . Participarea la o grevă și organizarea acesteia cu respectarea legii nu trebuie să fie o încălcare a obligațiilor salariaților și nu pot duce la sancțiuni disciplinare împotriva angajaților cu privire la grevă sau organizatorii grevei . Lucrătorii nu pot fi concediați pentru exercitarea dreptului la grevă însă lucrători cu contract pe durată determinată poate fi angajat pentru a înlocui temporar lucrătorilor în grevă.
Sursa: §43 din Constituția României; §59, 83, 233-236 și 260 din Codul Muncii nr. 53/2003; §146-175 din Legea dialogului social nr. 367/202/2011
Regulament privind drepturile sindicale
- Codul muncii nr. 53/2003 / Labour Code No. 53/2003
- Formă actualizată, valabilă începând cu data de 22.10.2013 / Forma actualizată, valabilă începând cu data de 22.10.2013
- Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare / Government Ordinance no. 137/2000 on preventing and sanctioning all kinds of discrimination (Anti-Discrimination Law)
Libertatea de a adera la un sindicat
Sindicatelor, patronatelor și asociațiilor profesionale sunt stabilite și funcționează în conformitate cu statutele lor, în condițiile legii. Ele ajuta la protejarea drepturilor și promovarea intereselor profesionale, economice și sociale ale membrilor lor. Toată lumea se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, asociații de angajatori, precum și alte forme de asociere. Cu toate acestea, judecătorii Curții Constituționale, avocații ale poporului, magistrații, membrii actvie ai armatei, polițiștii și alte categorii de funcționari publici stabilite prin lege organică, cannout parte din partide politice. Mai mult decât atât, asociații secrete sunt, de asemenea, interzise.
Legea din 2022 privind dialogul social reduce pragul pentru constituirea unui sindicat la cel puțin 10 angajați din aceeași unitate sau 20 din unități diferite din același sector. De asemenea, permite șomerilor și lucrătorilor independenți să se afilieze la sindicate, deși aceștia nu sunt luați în calcul pentru reprezentativitate. Sindicatele pot acum să acționeze legal în numele membrilor la cerere scrisă, înlocuind necesitatea anterioară a unei procuri.
Legea consolidează, de asemenea, protecția împotriva represaliilor antisindicale. Aceasta interzice nu numai modificarea sau încetarea raportului de muncă din cauza apartenenței la un sindicat sau a activității sindicale, ci și alte măsuri prejudiciabile, cum ar fi excluderea, transferul, retrogradarea sau refuzul oportunităților de formare profesională pe motive legate de sindicat.
Sursa: §9 și §40 din Constituția României; §214-220 din Codul Muncii nr. 53/2003; §5-56 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social
Libertatea de negociere colectivă
Sindicatele încheia contract colectiv cu un angajator, care poate reglementa condițiile de muncă includeing condițiile salariale de muncă, realtions între angajatori și angajați, relațiile dintre angajatori sau therir organizații și unul sau mai multe organizații Colaboratori în condiții mai favorabile decât cele prevăzute în Codul muncii sau alte legislația muncii. Art. 41 din Constituția român garantează dreptul la negocieri colective de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective. Salariații au dreptul de a negocia colectiv și individual.
Contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în scris între angajator sau organizația de angajatori si angajati, reprezentat de sindicate sau în alt mod în conformitate cu legea stabilirii unor clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligația care decurg din raporturile de muncă. Negocierile colective la nivel de unitate și obligatorie , cu excepția cazului în care angajatorul are mai puțin de 10 de angajați . Părțile sunt egale și libere cu negocierea clauzelor și încheierea acordurilor colective de muncă . Acordurile colective de muncă , încheiate în conformitate cu prevederile legale , constituie legea părților.
Oricare dintre partenerii sociali poate iniția negocieri, care trebuie să înceapă cu cel puțin 60 de zile înainte de expirarea unui acord actual și să dureze cel mult 45 de zile, cu excepția cazului în care ambele părți convin să prelungească perioada. Angajatorii trebuie să convoace toate părțile implicate în termen de 15 zile de la începere și să furnizeze informații publice și confidențiale relevante pentru a sprijini negocierile. Prima întâlnire stabilește termenii negocierii, componența echipei și cerințele privind documentația. Toate întâlnirile trebuie înregistrate cu procese-verbale semnate. Părțile sunt egale și libere să negocieze, fără a fi permisă nicio interferență din partea autorităților publice.
Noua lege a dialogului social a modificat nivelurile la care cand negocierile colective să fie efectuate , limitând-o la companie, un grup de companii , și nivel sectorial . Ca urmare , negocierea la nivel național a fost eliminată și nivel de ramură a fost înlocuit cu un nivel sectorial nou de negociere . Contractul colectiv de ultimul nivel național a fost de Contractul Colectiv de Muncă concludent la nivel național pentru anii 2007-2010 . Acesta a inclus un nivel de protecție a drepturilor lucrătorilor superioară celei prevăzute de Codul Muncii , și era aplicabilă pentru toți angajații și angajatorii din întreaga țară . Cu toate acestea , în prezent cel mai înalt nivel este la nivel sectorial . Contractul colectiv de muncă sunt acum negociate și încheiate în conformitate cu Hotărârea de Guvern privind no.1260/2011 cele 29 sectoare de activitate convenite.
Negocierea colectivă este obligatorie la nivel de întreprindere, acolo unde există cel puțin 10 angajați sau lucrători, precum și la nivel sectorial. Dacă un contract colectiv este deja în vigoare, negocierile pot fi inițiate cu cel puțin 60 de zile calendaristice înainte de expirarea acestuia. Perioada de negociere este de maximum 45 de zile, cu excepția cazului în care părțile convin să o prelungească. În termen de 15 zile calendaristice de la începerea procedurii, angajatorul trebuie să convoace toate părțile îndreptățite și să organizeze prima reuniune.
La nivelul negocierilor, părțile sunt egale și libere, iar autorităților publice le este interzis să se amestece în negocierea, încheierea, executarea, modificarea sau rezilierea contractelor colective.
Convențiile colective se încheie pe o durată determinată de 12-24 de luni, cu excepția cazului în care sunt legate de un proiect specific ( ) și pot fi prelungite o singură dată cu până la 12 luni. Convențiile la nivel sectorial pot fi extinse la toți angajatorii din sector dacă se îndeplinește pragul de reprezentativitate prevăzut de lege și Consiliul Tripartit Național emite un aviz favorabil, urmat de o decizie a guvernului. Convențiile colective naționale sunt din nou posibile în temeiul Legii nr. 367/2022, dar pot fi înregistrate numai dacă organizațiile patronale semnatare acoperă mai mult de 20 % din angajații din economia națională din afara sectorului bugetar; și acestea pot fi extinse prin decizie guvernamentală după avizul favorabil al Consiliului Tripartit.
Decizia guvernamentală nr. 827/2025 a aprobat Planul de acțiune pentru promovarea negocierilor colective 2025–2030, care vizează creșterea progresivă a acoperirii negocierilor colective în conformitate cu valoarea de referință de 80 % utilizată în cadrul UE.
Consiliul Economic și Social din România a fost înființat pentru prima dată în 1997. Consiliul este prevăzut de Constituție și este în prezent reglementat de legea din 2013. Consiliul Economic și Social este o instituție autonomă bipartită de interes național, care are caracter consultativ și este înființată în scopul realizării dialogului tripartit la nivel național între angajatori, sindicate și reprezentanți ai asociațiilor și a altor organizații ale societății civile. Are câte 15 membri din partea angajaților, angajatorilor și a altor organizații ale societății civile. Domeniile de competență ale Consiliului includ, printre altele, relațiile de muncă, protecția socială, politica salarială și promovarea egalității de șanse și a egalității de tratament. Consiliul Economic și Social are următoarele obligații: emite avize privind proiectele de acte în domeniul său de competență; elaborează analize și studii privind realitățile economice și sociale la cererea Guvernului sau din proprie inițiativă; informează Guvernul și Parlamentul despre apariția unor evenimente economice și sociale care necesită noi reglementări. Durata mandatului Consiliului este de 4 ani și poate fi reînnoită.
Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social reprezintă o platformă principală pentru discuțiile oficiale dintre guvern, angajatori și sindicate. Acesta include reprezentanți ai confederațiilor naționale ale angajatorilor și sindicatelor, funcționari guvernamentali și președintele Consiliului Economic și Social. Prezidat de prim-ministru, rolul său este de a facilita dialogul social, de a soluționa conflictele sociale și economice și de a sprijini elaborarea politicilor de muncă. Printre atribuțiile sale principale se numără stabilirea salariului minim, negocierea pacturilor sociale și revizuirea angajamentelor internaționale în domeniul muncii. Consiliul se reunește trimestrial, ministerul dialogului social asigurând sprijinul secretariatului. Acesta funcționează în conformitate cu propriul regulament intern și poate fi convocat de partenerii sociali în cazul în care guvernul nu o face.
Sursa: §41 din Constituția României; §6, 39, 229 și 230 din Codul Muncii nr. 53/2003; 8 din Legea nr. 283/2024; Legea nr. 248/2013 privind organizarea și funcționarea Consiliului Economic și Social, modificată prin Legea nr. 222/2015; 82-88 și 95-119 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social; Ordonanța de urgență nr. 42/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 367/2022 privind dialogul social și a Legii nr. 53/2003 - Codul Muncii
Dreptul la grevă
Conform Constituției , angajații au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale , economice și sociale .
Legea stabilește în continuare condițiile și limitele de exercitare a dreptului , precum și garanțiile necesare pentru intreținerea de servicii publice esențiale . În cazul unui conflict , în interesul părților , muncitorii au dat dreptul la grevă , și angajatorii au dreptul să blocheze greva. Dreptul la grevă este garantat de Constituție . Prescurtarea sau interzicerea dreptului la grevă poate interveni numai în cazurile categoriilor de salariați presaţi expres de lege . Aceste categorii speciale includ lucrătorii implicaţi în furnizarea de servicii esențiale pentru societate.
Începerea și încheierea grevei trebuie, de asemenea, comunicate inspectoratului teritorial competent al muncii cu cel puțin 24 de ore înainte de începerea grevei și în termen de 24 de ore de la încheierea acesteia. O grevă de avertisment nu poate dura mai mult de două ore și trebuie să preceadă greva propriu-zisă. O grevă de solidaritate poate fi organizată pentru a sprijini lucrătorii din același grup de întreprinderi sau din același sector de negociere, necesită acordul scris al a cel puțin 35 % din lucrătorii din unitate, nu poate dura mai mult de o zi și trebuie anunțată angajatorului cu cel puțin 48 de ore în avans.
Un angajat nu poate fi prevenit asupra luării parte la o grevă sau să fie obligat să ia parte la o grevă . Împiedicarea de a forța, prin violență sau amenințare , un angajat sau un grup în cazul în care angajații să participe la o grevă sau de lucru în timpul unei greve se pedepsește cu o amendă de la 2000 lei la 5.000 lei . Participarea la o grevă și organizarea acesteia cu respectarea legii nu trebuie să fie o încălcare a obligațiilor salariaților și nu pot duce la sancțiuni disciplinare împotriva angajaților cu privire la grevă sau organizatorii grevei . Lucrătorii nu pot fi concediați pentru exercitarea dreptului la grevă însă lucrători cu contract pe durată determinată poate fi angajat pentru a înlocui temporar lucrătorilor în grevă.
Sursa: §43 din Constituția României; §59, 83, 233-236 și 260 din Codul Muncii nr. 53/2003; §146-175 din Legea dialogului social nr. 367/202/2011
Regulament privind drepturile sindicale
- Codul muncii nr. 53/2003 / Labour Code No. 53/2003
- Formă actualizată, valabilă începând cu data de 22.10.2013 / Forma actualizată, valabilă începând cu data de 22.10.2013
- Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare / Government Ordinance no. 137/2000 on preventing and sanctioning all kinds of discrimination (Anti-Discrimination Law)
